Adevărul de Pitong

Băi, şi trebe, şi-mi vine, da' parcă nu, da' parcă trebe

Da' nu prea am chef şi parcă nici n-am inspiraţie

Da'norce caz.

Tre să fut un post care să şocheze lumea.

...sau nu.

Gata. Am găsit.

Începem postul care şochează lumea cu o poză care şochează lumea.

S-a descoperit recent într-una din suburbiile coloniilor anglo-africane, în mijlocul Câmpiei Amazonului, pe malul Siretului, un nou soi de piton.

Se numeşte Piton Senegalez, numele latinesc fiindu-i Pythonius Pisdius Liniarus.

Caracteristicile acestei foaite de piton constă în liniile bine determinate ale pielii. Sau nu, dar oricum, are şi ceva pete.

Dacă priviţi cu atenţie poza, se poate observa gâtul în formă de U care dă spre V.

De reţinut este faptul că acest pitong este singurul are păr pe piele.

În continuare în şocantul poxt descriem urmmătoarele.

Se află în Mănăştur.

Culoarea sa sfidează ochiul, atrăgându-l.

Cei mai puternici şi mai voinici se încumetă şi-şi iau ceea ce EA are de oferit.

Desigur, bătrânii abuzează de aceasta şi o pun la lucru.

Sau nu.

Dar totuşi, bătrânii totdeauna iau mai mult de unul.

Ce să fie? Ce să fie?

E EA!

Cea care ne ajută în fiecare după masă să aflăm ultimele noutaţi din Cluj, şi nu numai

Cea care, la doar simpla ei prezentă, ne simţim mândri că suntem români.

De ce? Pentru că-i gratis.

E cea care ne ţine ziarele Adevărul. Ghena fermecată.

Şi când spun ghenă, trebuie să ştiţi că acea cutie deţinătoare de ziare moca ale Adevărului de Seară, ediţia de Cluj, se comportă ca o ghenă de gunoi, în viziunea multor cetăţeni. Dacă i-am putea numi aşa. Dar i-am putea numi, o să vedeţi de ce.

Nu de multe ori au fost ocaziile când clujenii, sau cei din Bucureşti stabiliţi la Cluj (n-am nimic cu ei, aşa-mi veni), treceau pe lângă umila cutie şi-şi depozitau rezidurile în interioriul dânsei.

Mă bucur că nu s-a ajuns la Gunoi în adevăratul sens al cuvântului, adică Saci de Gunoi.

Doar la resturi, gen amabalaje de Snickers, cartoane de ţigări, sticle de apă, coji de sămânţă, resturi de mâncare, popcorn, pungi, urme de şobolani sau pur şi simplu ziare mototolite.

Sătui ca în fiecare seară distribuitorii ziarului s-au săturat să facă pe reprezentanţii Rosal, eu au făcut o plângere/sesizare, care este selângere, combinaţie între cele două.

Astfel, cei de la Rosal au prins puteri, au apucat o ghenă adevărată de gunoi şi au purces înspre locul cu pricina.

Nu mare a fost suprinderea când, în ziua următoare sesizării (presupun), în locul sacru s-a izbit, lipit, topit, ornat, aliniat, stabilit, clădit o ghenă, un tomberon, o pubelă de gunoi.

Şi nu în orice poziţie - sub cutia cu ziare.

Deci extraorbitant, surpinzător şi utilizabil.

Cel mai ingenios mod de a combate două lucruri.

Cel mai irefutabil mod în care îi poţi face pe cetăţenii acesteţi ţări să nu facă gesturi lipsite de inspiraţie, gen , să arunce jegu în ziare, care duce la a arunca jegul pe jos, că aici se rezumă totul.

La incapacitatea omului de a face ceva calumea.

A da, era să uit, să vă dezvălui actul criminal al Rosalului. Criminal uman. Sau uman criminalistic. Alegeţi voi.

Asta!

Asta e bestia

Asta e bestia criminală

Asta e bestia criminală umană

Asta e bestia criminală umană care omoară cetăţeanul din tine şi te face sa procedezi corect.

Desigur, poţi fi încă nesimţit şi arunca tot in cutie,

dar asta ar însemna că eşti mai mult decât un câcat

Eşti un megacâcat cetăţean criminal de pubele de ziare.

PS. Şi dacă încă nu v-am şocat... ştii pula. Căutaţi pe alt glob