duminică, 28 februarie 2010

Sa va iau in "Congo"

Astia is prea plini de ei,le iasa pe urechi, pe uachi'.Se cred zeii punctualitatii.Cei mai frumosi copii din bloc.Cei mai inteligenti.Cei mai unici,talentati.

Apai ma,sa nu trag io coasa in voi,sa nu pun io diboli sa va fugareasca pe toti intr-o camera de 2 metri patrati,sa va impunga unde aveti mai mult par sau deloc.Sa nu va rad in cap cu banda scotch?Sa nu va torn eu plumb topit in fund?

Pana cand ma? pana cand? E inadmisibil! Nu se mai poate,sunteti niste jeguri de oameni,niste cacati la cur,va plangeti ca Lapa intarzie mereu.Si va dati PRIETENI! Tot timpul va arde de glume proaste,zdrentelor.Mereti' in Congo si faceti puta la gorile,ca alea nu intarzie niciodata.

Over and out.

De la tata Frankie pentru voi,"prietenii" mei!


Glumeam sclifositelor,ati fost destul de originali cu acea prezentare a lui Lapa,asa ca va iert. Hai, inapoi la treaba!

Lăpădudăl, subiect de bancuri

Şi totuşi.
De mult trebuia făcut ceva în această privinţă şi uite că nimeni n-a făcut.
Nimeni n-a fost în stare să dezvăluie adevărul, să-l scoată la suprafaţă
Să dea carţile pe faţă.
Să ştie toată lumea, tot poporul, toţi...
...toţi să-l alunge şi să nu-şi pună încrederea în puctualitatea sa, în orele fixe la care el presupune că ajunge.
Şi totuşi...
S-au răzvrătit.
Şi-au luat inima-n dinţi şi au purces pe calea cea bună, calea dreptăţii.
Au scos la iveală cel mai supărător adevăr pe care o persoană îl poate avea...
Da! E el. E Lăpă. E coautorul acesui glob, desigur, care n-are nicio treabă cu aiste treburi.
El e! E cel care, după cum o să vedeţi, e renumit pentru pucutalitatea sa.
E cel care, de-a lungul a 10 ani, şi-a primit numeroase porecle, gen:
-Uscatu'
-Ciontu'
-Faţă de ou fiert
-Uscăţel
-Armando
-uneori şi JoseArmando
-Ameţâtu'
-Pulalău'
-Scobitoare
-Sinteticu'
-Lăpădudăl
-Dudăl
-Dudică
-Franzeluţă
-Ciacanău
...şi altele.
Oricum, închipiţi-va un om slăbuţ care întârzie mereu.
Cam asta-l defineşte pe Lăpă.
Acu vă invit să urmăriţi următorul clip, realizat (dintr-un film), editat, subtitrat, copiat downloadat, convertit, micşorat şi uploadat pe tubă de nimeni altul decât dragul său prieten Hici, ajutat pe alocuri de Eu şi Muşteaţa Fermecată, zis şi JB.

vineri, 26 februarie 2010

Adevărul de Pitong, repriza a doua

Se pare că lucrurile nu decurg întocmai cum trebuie.
Continuând ediţia Adevărul de Pitong, şi trecând pe lângă cutia miraculoasă dătătoare de ziare, sub care s-a instalat un tomberon de goz, am zărit un anunţ.
Şi nu orice anunţ.
Un anunţ situat pe capacul pubelei, ghenei, tomberonului.
El suna cam aşa :
"Nu mai aruncaţi gunoi menajer la pubela respectivă.
Pubela este destinată gunoaielor stradale
Nu dati dovadă de nesimţire", subliniat, pentru a ieşi in evidenţă.

No, amu, care-i şpirla dungă-n patru ?
Ceştio. Da ştiu ceva.
Ziceam în prima parte a poxtului, care nu se ştia ca o sa fie în două părţi, sper, că "Mă bucur că nu s-a ajuns la Gunoi în adevăratul sens al cuvântului, adică Saci de Gunoi.
Doar la resturi, gen amabalaje de Snickers, cartoane de ţigări, sticle de apă, coji de sămânţă, resturi de mâncare, popcorn, pungi, urme de şobolani sau pur şi simplu ziare mototolite."

Da, aşa s-au gândit şi ăia de la Rosal. Că s-or arunca numa' jeguri d-astea de mână, poşetă sau şerveţelele cu muci găsite într-un jeb, în acelaşi mod în care s-au aruncat şi înaintea tomberonului. Ăia de ţâpau în cutia cu adevărul gunoaie stradale, vorba afişului.

No. Amu îi de privit situaţia din două unghiuri.

Şi purcedem cu primu punct de vedere :
Oamenii sunt proşti. Da' proşti rău. Şi pe deasupra mai sunt şi nesimţiţi.
Se ştie că înainte de ghenă, se arunca jeg in cutia cu ziare. Bun. Mai înjurau, mai curăţau, mai ştergeau, făcut-au o sesizare şi mninutea s-a pătricat.
Responsabilii cu salubrizarea le-a dat peste nas nesimţiţilor montând sub presupusa pubelă un tomberon în care gunoiul stradal, aruncat până la momentul respectiv, să ia calea tomberonului.
Deci, ţineţi minte. Gunoiul stradal. Aşa cum se vede şi-n anunţ.
Şi aşa cum, de o grămadă de luni, lumea s-a obişnuit.
Scurt : Jeg de mână în cutie.
Dar ce să vezi ?
De când s-a instaurat regimul tomberonian, presupuşii cetăţeni, cu simţul civic dezvoltat şi o mare îngrijorare pentru mediu, au transformat brusc pubela de gunoi stradal în tomberoanele din spatele blocului. Alea unde se aruncă uşi, candelabre, geamuri, draperii, saci de moloz şi, şi ... exact. Saci de gunoi. Menajeri. Plini cu jeg aruncat din case.
D-ăia mari si rotunzi, verzi, albaştri sau negri, cu capetele răsucite sau, dacă eşti şmecher, d-ăia cu şnur.
No, apoi, să nu-ţi bagi pula ? De ce înainte aruncau jeguleţ şi acuma aruncă gunoi, în adevăratul sens al cuvântului ?
Pfff, arde-i-ar Paravântu' în umbrele tomberonului.

Dacă stai şi meditezi din perspectiva cealaltă, ajungi la următoarele :
Deci... da. Jeg, murdărie, tomberoane, saci de gunoi, toate fac parte din acelaşi câmp lexical, şi anume - Rosal.
Tipii ăia de acolo trebuie sa se ocupe cu adunarea şi depozitarea jegului.
Şi o fac, nu zic că nu.
Dar totuşi, dacă cetăţeanul îşi face datoria, şi aruncă jeg la cutia care depozitează jegul, numită tomberon, de ce să-l condamni ?
De ce să-l faci nesimtit ?
Adecă, în cazul de faţă, cetăţeanu' responsabil, cum ziceam îşi aruncă resturile la tomberon.
Şi nu, nu îl aruncă înspre tomberon, cum se mai întâmplă în majoritatea cazurilor, în aruncă în tomberon.
Felicitările mele.
Acest act dă dovadă că eşti cetăţean.
Scurt : Îţi arunci gunoiul în tomberon.

Şi-acuma, în concluzia acestui poxt, ce se poate zice ?
Că omul este nesimţit şi aruncă gunoiul unde nu trebuie sau că îl aruncă acolo unde îi este locul ?



luni, 22 februarie 2010

Adevărul de Pitong



Băi, şi trebe, şi-mi vine, da' parcă nu, da' parcă trebe
Da' nu prea am chef şi parcă nici n-am inspiraţie
Da'norce caz.
Tre să fut un post care să şocheze lumea.
...sau nu.

Gata. Am găsit.
Începem postul care şochează lumea cu o poză care şochează lumea.
S-a descoperit recent într-una din suburbiile coloniilor anglo-africane, în mijlocul Câmpiei Amazonului, pe malul Siretului, un nou soi de piton.
Se numeşte Piton Senegalez, numele latinesc fiindu-i Pythonius Pisdius Liniarus.
Caracteristicile acestei foaite de piton constă în liniile bine determinate ale pielii. Sau nu, dar oricum, are şi ceva pete.
Dacă priviţi cu atenţie poza, se poate observa gâtul în formă de U care dă spre V.
De reţinut este faptul că acest pitong este singurul are păr pe piele.

În continuare în şocantul poxt descriem urmmătoarele.
Se află în Mănăştur.
Culoarea sa sfidează ochiul, atrăgându-l.
Cei mai puternici şi mai voinici se încumetă şi-şi iau ceea ce EA are de oferit.
Desigur, bătrânii abuzează de aceasta şi o pun la lucru.
Sau nu.
Dar totuşi, bătrânii totdeauna iau mai mult de unul.
Ce să fie? Ce să fie?


E EA!
Cea care ne ajută în fiecare după masă să aflăm ultimele noutaţi din Cluj, şi nu numai
Cea care, la doar simpla ei prezentă, ne simţim mândri că suntem români.
De ce? Pentru că-i gratis.
E cea care ne ţine ziarele Adevărul. Ghena fermecată.
Şi când spun ghenă, trebuie să ştiţi că acea cutie deţinătoare de ziare moca ale Adevărului de Seară, ediţia de Cluj, se comportă ca o ghenă de gunoi, în viziunea multor cetăţeni. Dacă i-am putea numi aşa. Dar i-am putea numi, o să vedeţi de ce.
Nu de multe ori au fost ocaziile când clujenii, sau cei din Bucureşti stabiliţi la Cluj (n-am nimic cu ei, aşa-mi veni), treceau pe lângă umila cutie şi-şi depozitau rezidurile în interioriul dânsei.
Mă bucur că nu s-a ajuns la Gunoi în adevăratul sens al cuvântului, adică Saci de Gunoi.
Doar la resturi, gen amabalaje de Snickers, cartoane de ţigări, sticle de apă, coji de sămânţă, resturi de mâncare, popcorn, pungi, urme de şobolani sau pur şi simplu ziare mototolite.
Sătui ca în fiecare seară distribuitorii ziarului s-au săturat să facă pe reprezentanţii Rosal, eu au făcut o plângere/sesizare, care este selângere, combinaţie între cele două.
Astfel, cei de la Rosal au prins puteri, au apucat o ghenă adevărată de gunoi şi au purces înspre locul cu pricina.
Nu mare a fost suprinderea când, în ziua următoare sesizării (presupun), în locul sacru s-a izbit, lipit, topit, ornat, aliniat, stabilit, clădit o ghenă, un tomberon, o pubelă de gunoi.
Şi nu în orice poziţie - sub cutia cu ziare.
Deci extraorbitant, surpinzător şi utilizabil.
Cel mai ingenios mod de a combate două lucruri.
Cel mai irefutabil mod în care îi poţi face pe cetăţenii acesteţi ţări să nu facă gesturi lipsite de inspiraţie, gen , să arunce jegu în ziare, care duce la a arunca jegul pe jos, că aici se rezumă totul.
La incapacitatea omului de a face ceva calumea.
A da, era să uit, să vă dezvălui actul criminal al Rosalului. Criminal uman. Sau uman criminalistic. Alegeţi voi.
Asta!
Asta e bestia
Asta e bestia criminală
Asta e bestia criminală umană
Asta e bestia criminală umană care omoară cetăţeanul din tine şi te face sa procedezi corect.
Desigur, poţi fi încă nesimţit şi arunca tot in cutie,
dar asta ar însemna că eşti mai mult decât un câcat
Eşti un megacâcat cetăţean criminal de pubele de ziare.



PS. Şi dacă încă nu v-am şocat... ştii pula. Căutaţi pe alt glob

marți, 2 februarie 2010

Minunea

Minunea s-a întămplat.
Nu, n-am donat haitienilor
Nu, nu m-am spovedit
Da, am găsit un troleu gol...
...aproape
No, că cum o fost faza ?
Dar mai întâi să vă relatez altă hactă comisă azi.
Nu vă panicaţi, protagoniştii sunt nimeni alţii decât pinzionarii.
Hacta nambăr uan:
O ardeam azi pe trolli înspre ţentru când, la staţia de pe Memo (care nu ştie, una staţie în centru),
intră un moş pe uşa din faţă.
Ocupându-mi poziţia frontală încă de la capătul liniei, m-am aşezat în primul rând, primul scaun.
Şi cum moşul era în grabă... care grabă? ...s-a suit şi-a venit glonţ la mine:
"Ăsta ii 25?"
Păi tu eşti prost ? Te sui în troleu fără să ştii unde duce ?
Şi n-aş fi zis nimic dacă în urmă cu 5 secunde n-ar fi fost încă pe trotuar.
Oricum, cu căştile pe urechi şi dupa o procesare de 10 secunde a vorbelor lui, i-am aprobat din cap.
Se pune hârbu lângă mine, scoate jafu' de 1100, ţine telefonul ca pe unul cu disc, oldschool, formează un număr din cap şi-ncepe a povesti la portavoce.
Îmi acoperea muzica.
Două staţii mai încolo, se eliberează scaunul din spatele meu.
Moşul - ţup pe el, ocupând poziţia naomi, picior peste picior
De ce ?
Arătam ciudat si ţi-ai zis să te muţi cu un rând mai în spate ?
Oricum, n-am înteles-o încă.

End ză secăndoan.
Cum ziceam şi la început, am găsit un troleul gol.
Şi încă la o oră decentă. 20.00
Mă rog, n-o să iau in considerare babacul care era în compartimentu' din faţă.
Am poze, am poze, pot să dovedesc!



Titlu sau Titlu ?

Cum să-ţi denumeşti calul Leul, căţălu' - Ursu sau papagalul - Puiu?
Oricum, ne tâmpim. Asociem animalele cu alte animale şi tot aşa.
Nu-i rău.
Ce-ar fi să-i spun pixului - sticlă de Unisol ?
Sau portofelului - banana antiglonţ ?
N-ar fi, nu? Nu dară.
Şi da, şi nu, iacătă oferta anului.
Ce vrea defapt magazinul să spună, rămâne o dilemă.
O fi oare orice gheată un produs cizmă ?
Sau orice gheată produce cizme ?
Sau orice gheată produce de pe cizme 39,9 lei ?
Hmm.
Oricum...
Anunţul gălbejit face toţi banii.
Pe vânzători. Îi face de toţi banii.
Şi să vă eSplic de ce.
Ţin minte un episod din Câinii Detectivi (FosKids Powah) în care era o pinzionară cu o duzină de plozi în cărucior care mergea în "vizită" la bancă, şi până când baba se făcea că plouă, c8iii şterpeleau monetar de p-acol, sau ceva de genu.
Probabil că d-aia nu e voie cu cărucioare în magazin. Să nu se ajungă la furt infantil.
Who knows ?


A 3-a pe ziua de azi şi ultima de asemenea se referă la ţarc sau la ţarc
După 5 minute de holbat insistent la acest afiş, m-am hotărât a-l fotografia pentru a-l studia acasă.
Dilema pe care o am e următoarea: de ce dracu să tai peste un cuvânt pentru a-l înlocui cu acelaşi.
Anyhow, a fi ţarc sau a nu fi ţarc, e tot un drac.