joi, 17 decembrie 2009

Oameni proşti

Vreau să mă leg de oamenii proşti de pe troleu. O parte din ei, un rând de caracterizări. Şi da, cred ca doar pe troleu fac aşa, pe tramvai încă n-am văzut.
Venind fericit din ţentru, de pe legheleu, aştept voios in staţie. Vine trolli, desigur, plin, dar, o dată cu oprirea în staţie se mai face ceva loc.
Urcă lumea, urcă şi când dau să urc şi eu întâmpin un zid de oameni. Mă, nu c-ar fi prima dată, că am mai dat eu de ziduri umane, dar prostimea lor ma face să turbez.
Acu tre să spun cum se formează un zid uman intr-un troleu. Deci, se ia un troleu şi o staţie plină cu persoane. Acţiunea care face ca această barieră să se formeze este sosirea troleului in staţie.
Nimic neobişnuit până acuma. No, uşile se deschid iar persoanele încep să urce. Şi urcă. Şi idoţii urcă şi se plantează hăpt în zona uşilor. Şi-s atât de proşti încât nu s-ar trage. Iar dacă le atragi atenţia iţi răspund răspicat : "Unde să mă mai duc?". Ştii unde? La mă-ta. Acolo unde te-o făcut. Că tare prost ai ieşit. Acolo să te duci.
Apoi priveşti trist înspre locul dintre uşi şi centru şi îl vezi atât de liber, atât de spaţios, încât mai că iţi dau lacrimile că tu nu poţi ajunge acolo, fiind nevoit să stai înghesuit in acel locaş.
Ce tristeţe. Câtă prostime

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu